Articol PressOne aici: https://pressone.ro/exclusiv-schema-prin-care-un-ong-romanesc-din-suedia-face-bani-in-mai-multe-tari-europene-pe-spatele-studentilor-carora-le-promite-ca-i-ajuta-sa-obtina-sprijin-financiar/

Bună tuturor!

Urmează un nou articol, nu tocmai de bun augur, dar o altă experiență reală din viața mea, care a durat în jur de doi ani, poate chiar mai mult.

Am aflat de existanța acestei organizații non-guvernamentale în decembrie 2020, când o verișoară mi-a spus: „Uite X, face două articole pe lună și un live pe facebook și beneficiază de un împrumut de studii. De ce nu vorbești cu X?”. Am vorbit, am avut parte de o sesiune de consiliere educațională legată de ce anume îmi doresc pentru viitor, apoi am lăsat un mesaj pe pagina oficială de Facebook a ONG-ului, și așa am intrat într-o schemă de care nu am fost conștientă până după un an și jumătate – doi ani, și care, trăgând linie, nu știu ce mi-a adus bun.

Prin intermediul acestui articol, nu vreau să blamez pe nimeni altcineva decât pe Dragoș Henriett Doicu, și soția acestuia, Laura Doicu, care sunt la cârma acestui ONG
Le voi lua pe toate pas cu pas ca să înțelegeți sistemul prin care acești oameni profită de naivitatea și visul unor oameni care vor să își schimbe condiția socială, să aibă acces la un sistem de educație mai bine pus la punct, să aibă parte de accesul la orizonturi mai largi.

Cum intri în GCRS?

Primul task pentru a putea intra în acest ONG a fost realizarea unui scurt filmuleț de cinci minute care urmează a fi încărcat pe Youtube. (Înainte de a realiza acest filmuleț, mă uitam la instrucțiunile de pe site în ceea ce privește acest videoclip, iar dacă prima impresie contează în viață, prima mea impresie despre Dragoș Doicu, a fost că este un misogin.) Data la care am intrat eu în acest ONG a fost 9 ianuarie 2021, cifra nouă, o cifră care m-a „bântuit” toată viața, avea, încă odată, să îmi schimbe destinul, mai mult sau mai puțin în bine.

După acest task, ți se furnizează o parolă și ai acces la site-ul lor, iar în funcție de țara în care ești, faci parte dintr-un anumit stage, stage care se schimbă imediat ce ai îndeplinit anumite „misiuni”, fiecare țară fiind împărțită în patru stage-uri diferite. Până când am ajuns în Olanda NU am avut acces la primul stage. Primul stage era cu activitățile de rutină: obținerea unui BSN, card bancar, informații utile pentru un student dezorientat, abia ajuns într-o țară straină.
Totul bine și frumos până când trebuie să mergi la KVK (Camera de Comerț din Olanda) și să te înregistrezi ca freelancer. După ce ai trecut de acest pas, urmează o discuție cu Dragoș Doicu de aproximativ o oră în care, în funcție de data la care reușești să te înregistrezi ca freelancer la KVK, dacă e final de trimestru – septembrie, ți se spune că părinții tăi trebuie să facă trei donații în valoare de 545 euro (ca apoi să crească această sumă la 595 euro în 2023) cât mai repede posibil, că ai tăi sunt deja datori, sau început de trimestru – octombrie, când ți se spune, la fel, plățile să se facă cât mai repede posibil pentru că în funcție de aceste plăți, începe aplicarea la DUO.
Informația aceasta nu mi-a fost dezvăluită de persoana X pentru că nu avea voie. Tot în acea discuție am fost întrebată că, dacă nici bine nu am ajuns în Olanda și deja aflu că părinții mei sunt datori, aș mai fi venit în Olanda? Și, la rându-mi, am fost rugată să nu spun „celor mai mici” de sistemul de donații și plăți.

Cum funcționează donația/plata?

În primă fază ți se atribuie un număr. A doua fază, în care părintele/ mătușa, bunica, you name it, face o donație în valoare de X euro, această sumă schimbându-se de la an la an, în funcție de cerințele de calificare la împrumutul de studii, și de… ce să vezi?! cât anume oprește Dragoș în buzunarul lui. Și afirm acest lucru pentru că ești mințit că există un comision în valoare de 20 euro per transfer/ donație, când, de fapt, NU EXISTĂ (dar ți se spune că acest comision se percepe odată cu convertirea monezii euro în coroana suedeză (SEK), sediul acestui ONG fiind stabilit în Suedia. După ce donația este realizată, tu nu primești banii a doua zi, timpul de așteptare fiind de săptămâni și uneori luni de zile.

Când au apărut primele suspiciuni?

Primele suspiciuni au apărut în vara anului 2022, când ieșeam la date-uri cu un tip român și mi-a spus că o prietenă de a lui a făcut parte din acest ONG și a fost „ruptă” de bani, el declarându-mi cât se poate de sincer că atât el, cât și un prieten de al său au fost abordați de către Dragoș să se înscrie în acest ONG, el nedorindu-și asta, urmând o mică discuție în contradictoriu între ei. Sfatul lui a fost să îmi iau banii înapoi cât mai repede dacă se poate și să ies mâncând pământul. Eu nu l-am ascultat…

În august 2022, urmând să am o discuție cu Dragoș dacă, după terminarea studiilor, mi-aș dori să merg în Suedia să lucrez la sediul GCRS, răspunsul meu pe moment a fost un da entuziast, urmând ca la scurt timp, beculețul din creierul meu să facă un ding. El atunci știa de problemele mele financiare, de faptul că aștept de luni de zile să îmi facă o plată, realizând, că persoanele ca mine, cu povestea mea de viață, sunt mai ușor de manipulat.

Când am aflat ce nereguli sunt?

Am aflat ce nereguli sunt 11 luni mai târziu, pe date de 4 iunie 2023, când am aflat informații tulburătoare, (nu contează de la cine!!).
Chiar dacă în articolul anterior postat pe blog, am menționat de GCRS și procesul de aplicare la DUO, nu am putut menționa tot ce știu deoarece jucam cartea victimizării, încă mă lăsam manipulată de către el ca să îmi întoarcă donațiile/ să îmi facă plățile. M-am milogit luni la rândul să mi se facă plățile, donații realizate de bani munciți de mine sau de familia mea.

Evident, nu sunt jurnalist de investigații, iar în primă fază am vrut să apar ca sursă anonimă, ca mai apoi să îmi dau acordul să îmi fie făcută publică identitatea doar pentru că acest om a profitat prea mult de vulnerabilitatea mea, nemaivorbind de faptul că, până și reporterului i-a trimis o parte din mesaj (partea care i-a convenit lui), ca să îl sensibilizeze.

Ce s-a întâmplat după publicarea articolului?

Să fiu sinceră, m-am așteptat la o reacție mult mai agresivă a lui Dragoș, a reactionat scurt și la obiect ca în poza inserată mai jos, lăsând de înțeles că a citit articolul anterior publicat pe blog, dar cred că s-a oprit doar la titlu. Și conform titlului precedent, el e unul dintre „sființii” (chiar singurul!) care m-au împiedicat să beneficiez de împrumutul de studii.

I-am trimis mail oficial prin care îmi cer banii înapoi, urmând ca, dacă nu respectă deadline-ul stabilit, să apelez la măsurile legale aferente.
Tot ce se poate considera dovezi, de la conversații private la documente, le voi folosi la momentul și în contextul potrivit, cu siguranță această platformă, nu este mediul potrivit.
A șters tags și am fost blocată, nu înainte de a fi amenințată cu o amendă în valoare de 20.000 euro.

Astăzi am fost contactată de un cont fake care pretindea că ar vrea o părere cu o experiență reală, doar că mie mi se părea că e ceva nelalocul lui așa că am întrebat-o unde m-a găsit, moment în care mi s-a răspuns pe un ton mai agresiv și apoi am fost blocată.

De ce nu se împărtășesc experiențele negative ale studenților?

Pentru că ne este frică, pentru că au mai fost scandaluri în trecut și reușea să mușamalizeze totul. Pentru că ne e frică să nu fim crezuți, și alte motive. Pentru că trecem printr-un abuz de putere, prin care suntem amenințați că dacă trimitem mesaje lungi, ni se dă block sau mesajele ne sunt arhivate, ni se spune că dacă am găsi alte locuri de muncă am fi amendați, și multe altele…
Nimeni nu vorbește de nopțile nedormite de frica de a nu ți se face plățile și în acest fel să îți pierzi banii, bani de care depinzi să îți plătești chiria și să mănânci, nemaipunând la socoteală că poate ți-ai dori și tu să călătorești sau să faci și altceva cu viața ta, nu doar să supraviețuiești.

Marele meu regret?

Sunt multe regrete la mijloc, cel mai mare fiind naivitatea de care am dat dovadă. După cum spune o vorbă din popor, nu tot ce zboară se mănâncă. Regret că mi-am permis să fiu vulnerabilă în fața acestui om, un necunoscut de altfel, spunându-i povestea vieții mele. Apoi, el m-a batjocorit într-un grup de Facebook cu 400 de oameni, publicând un mesaj confidențial și spunând că eu nu sunt capabilă să lucrez la Tacobell, nefiind o rușine de altfel să existe lucruri pe care nu le poți face. Urmând ca mai apoi, într-un apel telefonic, în data de 25 mai 2023, să îmi recunoască că s-a folosit de mesajul în care mi-am scris povestea prin care trec, când a fost un control al autorităților suedeze ca să îi impresioneze/ îmbuneze spunând sus și tare că el ajută oameni. Și nu în ultimul rând, regret din tot sufletul, că trebuie să îmi asociez numele cu acest ONG, timpul petrecut în acest ONG fiind o pată destul de mare adusă „reputației” mele în construcție, o pată pusă pe valorile mele morale și, a CV-ului meu.

Am avut curajul de a scrie acest articol și tăria de a-l publica, ba mai mult, intenția sfidătoare de a-l share-ui pe cât mai multe grupuri de facebook cu putință pentru a demasca aceste acțiuni și în speranța de a ajuta alți elevi viitori studenți, cât și actuali studenți, de a sta departe de acest individ, spunându-le că se poate să reușească și fără el, fără a-și distruge sănătatea psihică și emoțională.

Chiar dacă cel mai probabil, în urma articolului celor de la PressOne vor mai urma follow-ups, vreau ca odată cu acest articol publicat aici să am parte de un closure a acestui capitol.