Motto: “Nu ești vreo tinichea, care lucește numai la lumină. Oricine ai deveni, în orice te-ai transforma, ai fost mereu acea persoană. A fost mereu înăuntrul tău. Nu la Cambridge. În tine. Tu ești de aur. Și dacă te întorci la BYU sau chiar la muntele de unde ai venit, n-o să fii altcineva. Poate că alții te vor privi altfel, poate chiar și tu te vei privi altfel – chiar și aurul pare mat dacă lumina nu e bună -, dar abia asta e înșelăciunea. Și așa a fost întotdeauna.”

Învățare, Tara Westover

2 Decembrie 2020. Bacul se apropia cu pași mai repezi decât credeam… La ziua de naștere a iubitului verișoarei mele discutam despre ce opțiuni aveam pentru facultate și tot ce aveam în minte era Cluj. Oraș frumos, departe de casă, cu mai multe oportunități acolo comparativ cu Iași. Iar verișoara mea m-a întrebat în ziua respectivă: “Ai vorbit cu verișoara mea plecată în Olanda dacă este profilul pe care ți-l dorești acolo, care sunt oportunitățile pe care le ai acolo? Dacă ai ști cum e la facultate în România, când te rogi în fiecare semestru să treci, cu siguranță ți-ai dori să pleci.”. Și îmi doream undeva înăuntrul meu. Când eram mică eram fascinată de cei care aveau posibilitatea să plece în afară la studii, dar când venea vorba de mine nu mă credeam în stare și eram conștientă că nu dispun de resursele necesare. Iar eu auzisem despre elevii care au ieșit de pe băncile liceelor de top din Iași, iar eu nefiind tocmai la unul vedeam acest lucru imposibil. Dar am spus să încerc. Până la urmă ce aveam de pierdut?

Două zile mai târziu, 4 Decembrie 2020. Îmi iau inima în dinți și îi scriu verișoarei mele un mesaj. Eram super panicată în legătură cu examenul de limbă și costurile de trai din Olanda, iar ea îmi răspunde foarte drăguț punându-mă în temă cu partea dificilă legată de buget.

O lună mai târziu, 4 Ianuarie 2021. Avem o discuție prin videocall și îmi explică pe larg cum funcționează lucrurile, mă liniștește în legătură cu examenul de limbă și aplic la universitățile la care îmi doream; îmi povestește despre ONG-ul la care ea activează și le trimit și eu un mesaj. Ca să fiu acceptată în cadrul ONG-ului trebuia să trimit un film test în maxim o săptămână. Alt stres. Căutam o persoană cu care pot avea o discuție liberă, deschisă, atmosfera să fie friendly, și mai presus de orice, să fie de acord cu vizibilitatea în cadrul unui grup necunoscut. Dar, toate bune și frumoase, am găsit și persoana cu care puteam discuta și cea care putea să ne filmeze și în 5 zile am trimis clipul. O primă sarcină bifată. Pe 8 Ianuarie mi-am făcut și un visionboard pe care a doua zi, când am trimis clipul, l-am și pus pe perete.

Următoarele două task-uri erau CV-ul și scrisoarea de intenție; iar pe lângă acestea trebuia să fac rost de foaia matricolă într-un timp destul de scurt. Cu toate că fusesem învățată la școală în ce manieră ar trebui scrise eram foarte nesigură și mă consultam cu ea în ce măsură sună bine, ce ar mai trebui să adaug sau să schimb, dar am reușit și cu aceste două task-uri, pe 15 Februarie 2021 scrisoarea de intenție era gata, iar în seara aceea am trimis documentele la facultatea care era prima mea opțiune – Breda University of Applied Sciences. A doua zi dimineață am intrat în portal și credeam că s-a strecurat o greșeală în ceea ce selectasem cu o seară în urmă și a trebuit să le scriu un mail. Am primit un răspuns prompt că nu era nimic în neregulă. Am răsuflat ușurată, dar eram atât de entuziasmată încât verificam zilnic, chiar și de mai multe ori pe zi statusul procesului și data la care urma să am interviul.

Tot în acea zi, 16 Februarie 2021, primisem mail și de la cealaltă universitate – Fontys University of Applied Sciences, în care mi se cerea să trimit documentele (aici doar CV-ul, un scan al buletinului și dacă îmi amintesc bine, foaia matricolă).

Pe 22 Februarie 2021, am intrat pe portalul celor de la BUAS și datele când putea avea loc interviul, dintre care puteam alege, erau: Joi, 4 Martie 2021 sau Vineri, 11 Martie 2022. 4 Martie pica săptămâna următoare, mi se părea foarte devreme în condițiile în care știam din experiențele altor studenți că poți fi programat și peste o lună sau chiar la final de mai, început de Iunie; iar 11 Martie 2022 mi se părea prea târziu, nu puteam aștepta un an.

Așa că am cerut ca vineri, 26 Februarie să am parte de o simulare de interviu (țin bine minte că atunci eram în săptămâna de practică și a trebuit să mă învoiesc de la orele cu doamna director). M-am pregătit și pentru această simulare (chiar dacă era doar o simulare) – vizionasem video-uri pe YouTube cu întrebări frecvente și cum poți răspunde. Simularea de interviu a decurs bine, nu așa cum îmi doream eu, dar a fost bine. Cu trei zile înainte de interviul oficial de la universitate, 1 Martie 2021, mă interesam cum poți gândi în engleză și am primit feedback-ul de la departamentul de consiliere educațională și era încurajator; ultima frază suna ceva de genul: “Încearcă doar să nu le lași să te copleșească (nr. emoțiile) și să îți afecteze răspunsurile, pentru că ai lucruri foarte frumoase și inteligente de spus!”.

A doua zi mă duceam cu autobuzul în spre școală și simțeam că nu mă mai regăsesc acolo, priveam asta ca pe un lucru bun – credeam că eram pregătită să plec; însă nu eram, credeam că mai e ceva de încercat.

Așadar, în ziua cea mare, ziua interviului aveam o stare de spirit foarte proastă și presimțeam că nu îl voi lua (sau fie vorba între noi, poate la nivel inconștient, chiar nu îmi doream să îl iau căci îmi doream să mai fac un pas spre persoana de care mi-a plăcut în timpul liceului). Am avut o discuție cu verișoara mea cea mare care mi-a sugerat să privesc spre orizonturi mai largi în care îi spuneam că “Nu sunt pregătită pentru eșecul ăsta.”, iar ea mi-a spus “Nu ești pregătită nici pentru eșecul ăsta, nici pentru succesul ăsta. Gândește-te că sunt alții care se pregătesc ani în șir să plece, iar tu ai luat decizia asta foarte devreme. Bucură-te de experiență.”

Am avut interviul, domnul cu care l-am dat a fost foarte drăguț, zâmbitor, dar nu m-am descurcat. Mă așteptam. La ora 14:35 am primit răspunsul, suna în felul următor: “Thank you for applying for the International Media and Entertainment Management programme. We are sorry to inform you that you have not been selected for this bachelor programme. After assessing your assignment, background and motivation, we unfortunately have to conclude that your application does not meet the essential criteria in order to gain submission to our study programme.
The reason for rejection is: You are not aware of what the media industry entails.”

Cu toate că mă așteptam la acest rezultat, am plâns, eram dezamăgită de mine și voiam să încetez și procesul de aplicare pentru Fontys și să mă retrag din ONG. Dar mi-am luat câteva zile de gândire și am continuat, iar pe 17 Martie 2021 am primit mail-ul de acceptare condiționată – îmi trebuia media 6 la bac, competențele de limbă engleză și foaia matricolă – de la Fontys.

Într-un final se așezaseră lucrurile. Aveam un rezultat. Pentru că eforturi chiar au fost. Doar că am avut suișuri și coborâșuri în a învăța suplimentar pentru examenul de bac. Îmi lipsea motivația. Procrastinam. Am avut chiar și gândul de a nu-l mai da cu toate că eram conștientă că îl pot lua cu o notă bună.

Pe lângă alte câteva mail-uri trimise la facultate, și o discuție în legătură cu alegerea programului de studiu cu o proaspătă absolventă a programului universității, care a avut loc pe 18 Iunie 2021 a trebuit să îmi caut cazare (despre asta am o poveste și mai frumoasă, dar o voi povesti altadată, eu o numesc “Povestea nespusă a plecării”) și să îmi traduc și legalizez actele (eu pe 5 August aveam zborul și pe 29 Iulie am fost să îmi înnoiesc certificatul de naștere. Nu știam dacă îl voi avea în timp util, dar l-am ridicat cu o zi înaintea plecării).

Discuția aceea mi-a oferit un boost de motivație de a lucra suplimentar pentru examen cu toate că după ce am terminat anul școlar am început să mai lucrez în plus, dar preponderent am lucrat cel mai mult în ultimele două săptămâni pentru că eu în interiorul meu eram conștientă că pot – țin minte că în Septembrie 2020 i-am spus unei prietene că pot lua note mari indiferent când mă apuc de învățat. Și cam așa a fost. La un moment dat prin Martie-Aprilie am lipit pe perete un sticky note cu notele pe care mi le-aș dori, dar în aproprierea examenului mi-am spus să nu mai pun presiune pe mine. În orice caz, am luat cu 10 sutimi mai mult decât îmi doream eu inițial. Au fost 4 ani de muncă constantă; în ultimul an, cu precădere în ultimele 7 luni un stres continuu, dar am reușit.

Sincer, nu îmi vine să cred cât de repede s-a petrecut totul, când a trecut bacul (când s-a terminat eram fericită că nu mai sună alarma zilnic la 5:45 a.m.) și unde e stresul de altădată. Mi-e puțin dor, dar în 12 săptămâni am prima sesiune, deci presupun că nu îmi va mai fi atât de dor. :))

Nu întâmplător am ales citatul introductiv ca motto, căci, la vremea la care am citit cartea Învățare/Educated, în decembrie 2020, am simțit că romanul autobiografic al acestei femei nu este doar despre ea, ci și despre mine și toți cei care își doresc să muncească la a fi mai mult, la a renunța la un ciclu, la un labirint al toxicității.

Când acasă nu se simte deloc cum ar trebui să se simtă acasă știi că trebuie să pleci, să începi să vindeci răni, să lucrezi la tine ca poate cândva să îți construiești acasă pe care ți-l doreai de mică.

Eu, spre deosebire de mica Tara (nr. autoarea cărții), am realizat ce e greșit, tocmai de aceea am căutat altfel de modele de mică. Căutam în jurul meu oameni care au familii fericite, iar copiii sunt crescuți frumos.

Am luat decizia de a pleca pentru un viitor mai frumos și pentru că nu aveam sentimentul de liniște (sau biniște) în acel mediu. Ești plantat într-un loc, dar uneori, în acel loc, se găsesc și plante care să te împiedice să crești. Tu trebuie să găsești puterea de a respira în continuare, de a urmări soarele și să găsești o metodă de a-ți rupe rădăcinile de acolo, în schimb nu le poți uita niciodată.

Totul s-a aflat în mine: curajul de a pleca singură într-o țară nouă, dorința de a-mi depăși condiția. Mereu puterea se găsește în noi, iar noi trebuie să săpam după aurul din mina sufletului nostru, uneori mina aceasta e într-un colț foarte întunecat, dar e acolo. Mereu va fi.

Titlul acestui articol — Toate viețile încep acum l-am ales prin Aprilie când am citit Biblioteca de la Miezul nopții și am primit răspunsul pe care îl căutam. Toate viețile încep acum pentru că Destinul începe când vrei tu, iar eu îmi creez destinul începând de acum. Am o infinitate de posibilități pentru a-mi crea viața frumoasă pe care mi-o doresc.

Cea mai importantă decizie a mea de până acum, a fost să plec. Sunt conștientă că nu va fi ușor, dar merită. Nu era liniște înainte, dar începe să fie.

Și sunt foarte recunoscătoare pentru toți oamenii pe care i-am avut alături în această călătorie, pentru că tu poți munci infinit, dar contează enorm oamenii pe care îi ai alături.

Sunt în Olanda de o săptâmână și începând cu data de 30 August 2021 voi fi oficial studentă la Fontys University of Applied Sciences pe profilul International Communication Management.

Mulțumesc, Mădă; Mulțumesc, Iolanda pentru timpul vostru! ⏳🤍

Mulțumesc tuturor oamenilor care au crezut în mine și m-au ajutat cu această plecare! 🙏🤍