Am făcut rost de această carte dând la schimb altele la un anticariat. Inițial nu știam ce carte să îmi iau pentru cărțile oferite pentru că aveam o listă lungă cu cărți pe care mi le-aș fi dorit, dar mi-au căzut ochii pe titlul acesteia și mi-am amintit că e una din cărțile prezentate în online de Ștefana Suciu pe care aș vrea să le citesc pentru a-mi explora feminitatea și implicit, sexualitatea.

Sexualitatea rămâne un subiect tabu pentru că nu avem un cadru educațional în care să discutăm despre asta, și cum nu există educație, nu există nici deschidere.

Ca femeie, încerc să lucrez cu emoțiile, simțurile mele și să mă descopăr cât mai mult. Vreau să aflu care sunt lucrurile pe care generațiile anterioare le inoculează generațiilor noi ca fiind total greșite și dacă într-adevăr este așa.

Cu ajutorul acestei cărți am putut înțelege că nu e nimic greșit ce simțim față de persoanele din jurul nostru din punct de vedere sexual, că noi, oamenii, suntem ființe erotice la bază; nu e nimic greșit în a face dintr-o persoană obiectul dorinței și fanteziilor noastre și nimic greșit în a afla ce îți place.

Am înțeles, de asemenea, că nu poți ști ce îți place doar citind sau vizionând filme care conțin scene de sex deoarece nu poți ști la ce stimuli reacționează corpul tău, ce senzații ai sau care e compatibilitatea cu partenerul, așa că reproșurile persoanei de lângă tine în legătura cu experiența erotică mai puțin vastă nu își au locul.

Ester Perel este un terapeut de cuplu care îndrumă atent o mulțime de cupluri heterosexuale, homosexuale, bisexuale, interrasiale. A publicat foarte multe articole de specialitate în reviste ca: The Washington Post, Vogue, Health Parent și Working Woman și a apărut în emisiuni televizate precum: Oprah Winfrey Show, The Today Show, Good Day New York etc.

Autoarea acestei cărți mută accentul de pe problemă spre comunicarea problemei și găsirea unei soluții potrivite problemelor ce se ivesc în cuplu după trecerea anilor.

Societatea contemporană este împărțită pe două baricade în ceea ce privește sexualitatea în rândul adolescenților: cea americană care consideră că limitarea accesului la măsuri contraceptive și la educație sexuală va ține departe tinerii de un comportament sexual la o vârstă fragedă și cea europeană care vede sexualitatea adolescentină ca pe o etapă de dezvoltare normală spre sexualitatea sănătoasă adultă. Statistica europeană față de cea americană sună cam așa: adolescenții își încep activitatea sexuală în medie la doi ani după corespondenții lor americani, iar vârsta la care nasc adolescentele este în mod cutremurător cu opt procente mai mică.

„Dragostea se naște în interiorul nostru ca un act de imaginație, o sinteză creativă ce are drept scop îndeplinirea celor mai profunde aspirații, a celor mai vechi visuri care ne permit atât să ne reînnoim, cât și să ne transformăm.”

(Ethel Spector Person)

„Dragostea este în același timp o afirmare și o transcendere a ceea ce suntem.”

„Dacă dragostea este o manifestare a imaginației, atunci intimitatea este o manifestare a reușitei. Germenii intimității sunt timpul și repetarea. Ne alegem unul pe celălalt iar și iar și astfel creăm o comunitate compusă din doi.”

„Iubirea se bucură de faptul că știe totul despre tine; dorința necesită mister. Iubirii îi place să micșoreze distanța care există între mine și tine, în timp ce dorinței aceasta îi insuflă energie. Dacă intimitatea crește prin repetare și familiaritate, erotismul este estompat prin repetare. Acesta se dezvoltă puternic prin mister, noutate și neprevăzut. Dragostea se referă la a avea, dorința se referă la a vrea. Fiind o expresie de poftă puternică, dorința necesită o amăgire continuă. Dorința e mai puțin preocupată de locurile cunoscute și mai mult pasionată încă de locurile necunoscute. Dar foarte des, pe măsură ce cuplurile se stabilesc în confortul iubirii, ele încetează să aprindă flacăra dorinței. Ele uită că focul are nevoie de aer.”

„Vorbesc, deci sunt. Credem cu naivitate că esența ființei noastre este cel mai exact redată prin cuvinte.”

„Feminizarea intimității, cu accentul ei pus pe dialog deschis și sincer, furnizează resursele necesare pentru a satisface cerințele relațiilor moderne.”

„Corpul este limba noastră maternă și pentru mulți bărbați acesta rămâne singurul limbaj de apropiere care nu a fost deteriorat. Prin intermediul sexului, bărbații pot recupera plăcerea pură a conexiunii fără a fi nevoiți să-și comprime nevoile greu de exprimat în închisoarea cuvintelor.”

„Cuvintele ne servesc ca mijloc de stabilire a unei legături, însă ele pot de asemenea reprezenta obstacole de neînvins.”

„Dar să ieșim din noi înșine este exact ceea ce ne permite erotismul să facem.”

„(..) fanteziile sunt precum niște oglinzi. Le ținem în fața noastră ca să vedem ce se află în spatele lor. Observăm imagini proprii care altminteri ar fi inaccesibile.”

„Erotismul este un act imaginar și nu se poate măsura. Slăvim eficiența și nu izbutim să recunoaștem că spațiul erotic este un interludiu strălucitor pe care îl gustăm din plin, indiferenți la cererile de productivitate, plăcerea este singurul obiectiv. […] Este un salt într-o lume de dincolo.”

„Momentul contopirii este o ruptură în timp, un balsam împotriva rănilor cauzate de cuvintele și orele timpului. Un moment în întregime etern pe cât este și de efemer.”

(Octavio Paz)

„Dorințele noastre nu sunt scutite de conflict; și nici pasiunile nu ne sunt lipsite de contradicții. Nicio cantitate de dorință sau rațiune nu ne poate dicta visurile de iubire. Rațiunea nu cunoaște sursa visurilor noastre; și nici nu cunoaște nevoile misterioase ale inimii. Nu putem utiliza întotdeauna legile profitului și pierderii în viețile noastre romantice și erotice. Aplicarea etosului muncii este complicată. Nici chiar cea mai logică abordare nu poate neutraliza ambivalențele iubirii.”

„<<Vreau să inspiri și să ții aerul înăuntru cât de mult poți.>> Oxigenul proaspăt se transformă inevitabil în dioxid de carbon sufocant, care îl forțează să expire. La început, eliberarea este extraordinară, dar câteva clipe mai târziu râvnește din nou după oxigen proaspăt. Îi explic: <<Nu poți alege între a inspira și aexpira; trebuie să le faci pe amândouă. La fal e și cu intimitatea și pasiunea.>> […] tensiunea dintre siguranță și aventură este un paradox ce trebuie acceptat, nu o problemă ce trebuie rezolvată. Este un joc de puzzle. <<Poți fi conștient de polaritate? Ai nevoie de fiecare la momente diferite, dar nu le poți avea pe amândouă în același timp. Poți accepta lucrul acesta? Nu e o situație sau-sau, ci una în care obții avantajele fiecăruia și recunoști limitele fiecăreia. Este un flux-reflux.>> Dragostea și pasiunea sunt forțe cadențate, deși conflictuale, care se află mereu în stare de flux și mereu în căutarea unui punct de echilibru.”

„Psihologia dorinței noastre zace deseori îngropată în detaliile copilăriei, iar pătrunderea în istoria timpurie a vieților noastre îi dezvăluie morfologia. Putem urmări de unde am învățat să iubim și în ce fel. Am învățat noi să experimentăm plăcerea sau nu, să ne încredem în alții sau nu, să primim sau să fim respinși? Părinții noștri ne monitorizau nevoile sau se așteptau ca noi să le monitorizăm pe ale lor? Ne-am întors la ei pentru protecție sau am fugit de ei ca să ne protejăm? Am fost respinși? Umiliți? Abandonați? Am fost opriți? Încurajați? Alinați? Am învățat să nu avem așteptări prea mari, să ascundem când suntem supărați, să îi privim în ochi pe ceilalți? În familie, simțim când e în regulă să prosperăm și când alții ar putea fi răniți de entuziasmul nostru. Învățăm ce să simțim față de corpul, sexul și sexualitatea noastră. Și învățăm o mulțime de alte lecții despre cine și cum să fim: să fim deschiși sau să ne închidem în sine, să cântăm sau să vorbim în șoaptă, să plângem sau să ne ascundem lacrimile, să îndrăznim sau să ne fie teamă.

Toate aceste experiențe ne conturează convingerile de sine și așteptările față de alții. Ele fac parte din această înzestrare, pe care fiecare bărbat și femeie o aduce cu sine în relația de dragoste ca adult. O parte din acest formular de participare emoțională este evidentă și clară, dar mare parte din ea este tainică, ascunsă chiar și de noi înșine.

Preferințele sexuale se nasc din emoțiile puternice, provocările și conflictele de la începutul vieții noastre. Legătura pe care o au acestea cu punctul de plecare al apropierii și al plăcerii constituie obiectul săpăturilor noastre.”

„Un aspect al profilului erotic care să ilustreze iraționalitatea dorinței noastre constă în faptul că, de cele mai multe ori, ceea ce ne excită ia naștere din rănile și din frustrările copilăriei.”

„Intimitatea erotică este un act de generozitate și egocentrism, de oferire și de primire. Trebuie să fim capabili să intrăm în corpul sau spațiul erotic al altei persoane, fără a ne teme că noi vom fi înghițiți sau că ne vom pierde. În același timp, trebuie să fim în stare să pătrundem înăuntrul nostru, să ne lăsăm absorbiți de sine în privința celuilalt, crezând că acesta va fi încă acolo când ne vom întoarce, că el sau ea nu se va simți respins(ă) de absența noastră momentană. Trebuie să putem stabili o conexiune fără a ne teme de îndepărtare și trebuie să putem experimenta disfuncția noastră fără a ne teme că vom fi părăsiți.”

„Prețul iubirii nu trebuie să fie uitarea de sine.”

„Intimitatea erotică reprezintă promisiunea dublă de a te regăsi și de a te pierde. Este un act de contopire și captivare a sinelui, de reciprocitate și egoism. Să fii înăuntrul ceiluilalt și înăuntrul tău în același timp este o poziție dublă ce se plasează la marginea misticului. Unitatea momentană pe care o simțim alături de persoana iubită se dezvoltă din abilitatea noastră de a ne recunoaște diferențierea indisolubilă. Pentru ca amândoi să fim unul, trebuie mai întâi să existe două persoane.”

„Erotismul feminin este difuz, nu este localizat în organele genitale, ci este distribuit de-a lungul întregului corp, al minții și al simțurilor. Este tactil și auditiv, legat de miros, piele și atingere; excitarea este adesea mai mult subiectivă decât fizică, iar dorința ia naștere dintr-o serie de emoții.”

„Zborul minții reprezintă o punte între ceea ce e posibil și ceea ce e permis. Fantezia este alchimia care transformă amestecul acesta de ingrediente psihice în aerul pur al excitației sexuale.”

„Fanteziile ne sunt adesea populate de aceste personificări ale sexualității nestăpânite. Cu ele putem experimenta simpla plăcere sau dorința nestăpânită eliberată de emoțiile încucate ale intimității adulte. […] Deși trăiesc laolaltă cu iubirea, ele nu sunt un substitut al experienței reale.”

„Când mintea percepe critică, ea începe să se ascundă. Nemaifiind intimă devine secretă.

Eu sunt o partizană a intimității și prefer o abordare precaută în ceea ce privește destăinuirea sexuală. Explorarea erotismului unei persoane nu este sinonimă cu afirmarea ei în public; iar recunoașterea nu trebuie să implice o destăinuire detaliată. Există multe modalități de a ne aduce identitatea erotică în relațiile noastre intime; nu toate necesită cuvinte sau exposéuri precise. Modul de abordare al acestei probleme va depinde de relația respectivă și de compatibilitatea dintre parteneri.”

„Așadar, fantoma înșelării se află acolo încă de la început. Ne maturizăm odată cu ea. Condițiile izolatoare ale vieții moderne nu fac decât să amplifice nesiguranța nimicitoare care zace în spatele posesivității romantice. Teama de a nu pierde și teama de a nu fi abandonați ne întărește autoritatea asupra fidelității. Într-o cultură în care totul este de unică folosință și restructurabil, și acest fapt ne confirmă cât de înlocuibili suntem de fapt, nevoia de a ne simți în siguranță în relația esențială este cu atât mai mare. Cu cât ne simțim mai mici pe lume, cu atât mai mare ete nevoia de a străluci în ochii partenerului. Vrem să știm că noi contăm și că, cel puțin pentru o persoană, suntem neînlocuibili. Năzuim să ne simțim întregiți, să ne ridicăm deasupra închisorii singurătății noastre.”

„Căsnicia este imperfectă. Pornim de la dorința de a fi unul, iar apoi ne descoperim diferențele. Temerile noastre sunt trezite de perspectiva tuturor lucrurilor pe care nu le vom avea niciodată. […] Alții deplâng pierderea idealului, apoi se împacă cu alegerea făcută. Dragostea este ancorată în acceptare.”

„Căsnicia a devenit o chestiune de iubire, iubirea este o chestiune legată de alegere; iar alegerea implică renunțarea la alții. Dar acest lucru nu înseamnă că ceilalți au murit. Și nici nu înseamnă că trebuie să ne înăbușim simțurile pentru a ne proteja de ademenirea lor.”

„E nevoie de curaj să te străduiești să ajungi în locuri unde nu ai mai fost niciodată… să-ți testezi limitele… să rupi barierele. Și a venit ziua când riscul pe care ți l-ai asumat pentru a rămâne închis înăuntrul bobocului este mai dureros decât riscul pe care ți l-ai asumat pentru a înflori.”

(Anaïs Nin)

„–[…]Pari a crede că este greșit să-ți tratezi persoana iubită ca pe un obiect.

–Și vrei să spui că nu este așa? întreabă el.

–Spun că nu trebuie neapărat să fie așa. Știi, o mulțime de cupluri se joacă cu reducerea persoanei iubite la un obiect ca modalitate de a suprapune diferența unui partener care a devenit prea familiar. Adesea, aceasta respinsă din cauză că îi lipsește intimitatea, dar cred că atunci când sunteți amândoi interesați, este o altfel de apropiere. Trebuie să ai multă încredere în oameni pentru a-ți permite să uiți.”

„Dacă ceea ce este interzis este excitant – dacă dorința este în esență culpabilă – atunci monogamii sunt asemenea celor foarte bogați. Aceștia trebuie să-și găsească sărăcia. Trebuie să se înfometeze îndeajuns. Cu alte cuvinte, trebuie să muncească, chiar și numai pentru a păstra ceea ce este mereu prea disponibil, suficient de interzis ca să fie interesant.”

(Adam Phillips, Monogamy)

„Oscar Wilde scria: „În această lume există numai două tragedii. Una constă în a obține ceea ce îți dorești și cealaltă de a nu obține acest lucru.” Când nu ne sunt împlinite dorințele, suntem dezamăgiți. Este frustrant să ți se refuze o mărire de salariu, admiterea la o facultate, o audiență. Când obiectul dorinței noastre este o persoană , refuzul acesteia ne face să ne simțim singuri, nedemni și neiubiți – sau mai rău – de neiubit. Faptul că ceea ce ne dorim subminează emoția provocată de dorință. Gustul delicios al dorinței înfocate, strategiile elaborate ale căutării, fanteziile încărcate, pe scurt, toată activitatea și energia presupusă de dorință este înlocuită de scheletul presupus de a avea.”

„Natura umană detestă lipsa de intensitate. Oamenii tânjesc după strălucire. Ei vor să se simtă vii. Dacă li se dă o jumătate de șansă, partenerii de iubire pot umple golul de intensitate cu transcendență.

Animalele fac sex; erotismul este exclusiv uman. Este sexualitatea transformată prin imaginație. De fapt, nici măcar nevoie de întregul act sexual pentru a avea o experiență erotică, deși sexul este adesea sugerat, întrevăzut. Erotismul este cultivarea excitării, o căutare ce are drept scop plăcerea. Octavio Paz face asemănarea dintre erotism și poezia trupului, mărturia simțurilor. La fel ca o poezie, el nu este linear, capătă o formă șerpuită și revine la forma inițială. Ne arată ceea ce nu vedem cu ochii noștri, ci ochii sufletului nostru. Erotismul ne dezvăluie o lume în interiorul acestei lumi. Simțurile devin sclave ale imaginației, permițându-ne să vedem invizibilul și să auzim inaudibilul.

Erotismul, așa împletit cum este cu imaginația, este o altă formă de joacă. Mă gândesc la joacă ca realitate alternativă, la jumătatea drumului dintre real și imaginar, un spațiu sigur unde experimentăm, ne reinventăm și ne asumăm riscuri. Prin joacă suspendăm neîncrederea – pretindem că ceva este real chiar și atuci când știm foarte bine că nu e așa.”

Și cum nu există un cadru educațional despre tot ce înseamnă sexualitate, bine că există cărți, podcasturi, interviuri. Și cum am menționat despre interviuri, în final, vă invit să urmăriți un interviu din seria #BraveTalk, inițiată de Pagina de Psihologie, care abordează acest – mai mult sau mai puțin controversat – subiect și al cărui link îl voi lăsa chiar aici.