Motto: „Sau ești doar o icoană a durerii/Un chip lipsit de suflet.” (William Shakespeare, Hamlet, Prinț al Danemarcei actul IV, scena VII)

Oscar Wilde conturează în Portretul lui Dorian Gray Anglia secolului al XIX-lea, o aristocrație în care se pune accentul pe frumusețe, o frumusețe artificială care acaparează viața.

În această carte, am putut observa și înțelege cât de mult ni se degradează sufletul pe măsură ce înaintăm în viață. Ne dorim să rămânem mereu tineri și frumoși, dar suntem mereu buni?

Transpunerea sufletului nostru e mereu în acțiunile noastre. În această carte, sufletul personajului principal, eponim e transpus în opera de artă a lui Basil Hallward. Totul se degradează în timp. Frumusețea trupului rămâne, însă pe măsură ce îmbătrânește și sufletul său devine tot mai negru, portretul lui Dorian Gray se schimbă văzând cu ochii. Dorința lui de a rămâne mereu tânăr și de a îmbătrâni imaginea sa din tablou precum și viața care va trece în sufletul lui îi va ruina trupul sunt două catalizatoare ale acestui roman.

În curentul literar decadentism artificialul este etern. Iar artificialul ne omoară. Zi de zi. Sufletul nostru se degradează doar pentru că aspirăm la un ideal, la o perfecțiune pe care ne dorim să o atingem. Sufletul nostru e mereu cel care ne ucide. Acțiunile noastre sunt cele care ne ucid. Gândurile noastre cele mai ascunse sunt cele care ne ucid.

Dorian Gray și-a ascuns tenebrele întunecate ale sufletului și de sine. Dorian Gray e doar un alter-ego, o mască a propriului caracter al scriitorului Oscar Wilde. Estetismul și decadentismul sunt puternic puse în valoare de descrierile și conversațiile filosofice care ar trebui privite ca o inspirație din scrierile filosofului antic Platon.

„Dar frumusețea, adevărata frumusețe, sfârșește acolo unde apare expresivitatea intelectuală. În sine, intelectul este o manieră de exagerare și distruge armonia oricărui chip. În momentul în care te așezi să gândești, devii doar nas sau frunte sau ceva respingător.”

„Există o fatalitate legată de distincția dintre aspectul fizic și intelect, acel gen de fatalitate care pare să străbată istoria, ținând de mersul împiedicat al regilor. E mai bine să nu te deosebești de nimeni. Proștii și urâții se bucură de toate pe lumea asta. Stau relaxați și cască gura la spectacol.”

„De la o vreme cultiv discreția. Se pare că este acel lucru care face viața modernă misterioasă sau incredibil de minunată. Cel mai banal lucru devine încântător dacă îl ascunzi.”

„orice portret care este pictat cu sentiment este portretul artistului, nu al modelului. Modelul este un simplu accident, ocazia. Nu el este cel pe care pictorul îl dezvăluie; pe pânză colorată apare mai curând pictorul.”

„Dacă e vorba să cred în ceva, cred orice, cu condiția să fie incredibil.”

„—Conștiința și lașitatea sunt unul și același lucru, Basil dragă. Conștiința e doar numele comercial. Asta-i tot.”

„Ei bine, valoarea unei idei nu are nimic de a face cu sinceritatea celui care o exprimă. După toate probabilitățile, cu cât omul e mai nesincer, cu atât mai intelectuală e ideea, pentru că în acest caz nu va fi colorată de dorințele, nevoile sau de prejudecățile lui.”

„Îmi plac mai mult oamenii decât principiile, și, mai mult decât orice pe lume, îmi plac oamenii fără principii.”

„Uneori mă gândesc că nu există decât două perioade cu adevărat importante în istoria lumii. Prima este apariția unui nou mijloc de exprimare în artă, iar a doua este apariția unei noi personalități.”

„Nu există ceva care să nu poată fi exprimat în artă.”

„Armonia sufletului și trupului – cât de mult înseamnă asta! Noi, în nebunia noastră, le-am separat și am inventat un realism vulgar, o idealitate goală pe dinauntru.”

„Pentru mine Dorian Gray este pur și simplu un motiv artistic. S-ar putea ca tu să nu vezi nimic în el. Eu văd totul în el. Cu atât el este mai prezent în opera mea, cu atât nu există nicio imagine a lui acolo. Este o sugestie, cum am spus, a unei noi maniere. Îl descopăr în contururile anumitor linii, în frumusețea și în subtilitățile anumitor culori. Asta-i tot.”

„nu să-mi golesc sufletul în fața ochilor ei [lumii] limitați și iscoditori. Inima mea nu se va lăsa pusă la microscopul lor.”

„În zilele noastre o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediții.”

„Artistul trebuie să creeze lucruri frumoase, dar nu trebuie să pună nimic din viața lui în acestea. Trăim într-o epocă în care oamenii tratează arta de parcă ar fi o formă de autobiografie. Am pierdut sensul abstract al frumosului.”

„E trist, dar nu-i nici o îndoială că Geniul este mai durabil decât Frumusețea. Asta explică faptul că toți facem eforturi să ne ultra-cultivăm. În lupta sălbatică pentru existență dorim să posedăm ceva care durează, și așa se face că ne umplem mintea cu fleacuri și date în speranța prostească de a ne menține locul. Omul ultra-informat – iată idealul omului modern. Iar spiritul omului ultra-informat este ceva oribil. Este ca un magazin cu de toate, un fel de bric-à-brac, plin de praf și fleacuri, în care totul este supra-evaluat.”

„Ce mi-ai spus este o poveste romanțioasă, o poveste romanțioasă despre artă, aș zice, si cel mai rău lucru într-o poveste romanțioasă, oricare ar fi ea, este că ajungi să fii neromantic.”

„Fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii; numai infidelii cunosc tragediile iubirii.”

„Lumea e mare și are o mulțime de oameni minunați în ea.”

„— Lord Henry, chiar aveți o influență proastă? Proastă pe cât spune Basil?

— Nu e ceva numit influență bună, domnule Gray. Toate tipurile de influență sunt imorale – imorale din punct de vedere științific.

— De ce?

— Pentru că a influența pe cineva înseamnă să-i dai propriul suflet. Cel influențat nu mai gândește cu propriile lui gânduri și nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru el virtuțile nu mai sunt reale. Păcatele, dacă există într-adevăr păcate, sunt împrumutate. Ele devin ecoul muzicii altcuiva, un actor care joacă un rol ce nu a fost scris pentru el. Scopul vieții e dezvoltarea sinelui. Atingerea propriei naturi într-un mod perfect – iată pentru ce suntem aici, pe pământ fiecare dintre noi. Azi, oamenii se tem de ei înșiși. Au uitat suprema datorie, datoria față de sine. Desigur că sunt caritabili. Îi hrănesc pe cei flămânzi și-i îmbracă pe cerșetori. Dar propriile lor suflete sunt flămânde și sunt goi. Rasei noastre i-a dispărut curajul. Poate că niciodată nu l-a avut. Teoria de societate, care stă la baza moravurilor, teroarea de Dumnezeu, care este secretul religiei – acestea sunt cele două lucruri care ne guvernează. Și totuși….

[…]

— Și totuși, continuă lordul Henry, cu vocea lui baritonală, melodioasă și cu acea mișcare a mâinii, atât de caracteristică, pe care o avea și în perioada etoniană, cred că omul ar trăi viața deplin și total, dacă ar da formă fiecărui sentiment, expresie fiecărui gând, realitate fiecărui vis – cred că lumea ar câștiga un asemenea imbold proaspăt de bucurie încât au uita toate bolile medievismului și, poate, ne-am întoarce la idealul elen. Dar celui mai curajos dintre noi îi e frică de el însuși. Mutilarea, proprie sălbaticului, își manifestă supraviețuirea tragică în negarea de sine care ne ruinează viețile. Suntem pedepsiți pentru refuzurile noastre. Fiecare impuls pe care ne străduim să-l sufocăm ne stăruie în minte și ne otrăvește. Trupul păcătuiește o dată și a isprăvit cu păcatul, pentru că acțiunea este o formă de purificare. Nu rămâne nimic în urmă decât amintirea unei plăceri sau luxul unui regret. Singura modalitate de a scăpa de tentație este să-i cedezi. Dacă-i vei rezista, sufletul ți se va îmbolnăvi de nostalgia unor lucruri pe care ți le-a interzis, de ceea ce legile lui monstruoase au făcut să pară monstruos și nelegiuit.”

„Nimic nu poate vindeca sufletul în afara simțurilor, cum nimic nu poate vindeca simțurile în afara suletului.”

„Frumusețea este o formă a Geniului – este superioară Geniului, pentru că nu cere să fie explicată. Aparține datelor esențiale din lume, cum sunt lumina soarelui sau primăvara sau reflectarea în ape întunecate a acelei scoici argintii pe care o numim lună. Nu poate fi supusă întrebărilor. Are dreptul ei divin de suveranitate. Pe cei care o posedă îi face prinți.”

„Adevăratul mister al lumii este vizibilul, nu invizibilul…”

„Singura diferență între un capriciu și o pasiune de-o viață este că întotdeauna capriciul durează puțin mai mult.”

„Viața care va trece în sufletul lui îi va ruina trupul.”

„Ador plăcerile simple, spuse lordul Henry. Ele sunt ultimul refugiu ale celor complecși.”

„Omul poate fi definit în multe feluri, dar în niciun caz ca fiind rațional.”

„Păcatul e unicul element real de culoare din viața modernă.”

„Avantajul emoțiilor este că ne induc în eroare, iar avantajul științei este că nu este emoțională.”

„Azi oamenii cunosc prețul fiecărui obiect și valoarea nici unuia.”

„Bărbații se însoară pentru că sunt obosiți, femeile pentru că sunt curioase și ambii sunt dezamăgiți.”

„Femeile aparțin sexului decorativ. N-au nimic de spus, dar acest nimic îl spun într-un mod fermecător. Femeia reprezintă triumful materiei asupra spritului, așa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor.”

„Vei fi iubit mereu și mereu vei fi îndrăgostit de dragoste.”

„— Dragă băiete, cei care iubesc o singură dată în viață sunt lipsiți de profunziume. Ceea ce numesc loialitate și fidelitate, eu numesc fie letargie a obiceiului sau lipsă de imaginație. Fidelitatea este pentru viața sentimentală ceea ce este consistența pentru viața intelectului – pur și simplu o confesiune a eșecului.”

„Oamenilor le place să renunțe la ceea ce ei înșiși au nevoie.”

„Alții scriu poezia pe care nu îndrăznesc să o trăiască.”

„Suflet și trup, trup și suflet – ce misterioase erau! În suflet era o doză de animalitate, iar trupul avea momentele lui de spiritualitate.”

„Era sufletul o umbră statornicită la casa păcatului?”

„Experiența nu are valoare etică. Este doar numele pe care oamenii îl dau greșelilor pe care le fac.”

„Tocmai pasiunilor asupra cărora ne înșelăm ne tiranizează cu mai multă forță.”

„Îl iubesc pentru că el este ceea ce însăși Dragostea ar trebui să fie.”

„Femeile se apără atacând, la fel cum atacă prin abandonuri neașteptate și stranii.”

„La început copiii își iubesc părinții, pe măsură ce cresc îi judecă și, uneori, îi iartă.”

„A fi îndrăgostit înseamnă să te autodepășești.”

„Când sărăcia se strecoară pe sub ușă, dragostea intră zburând pe fereastră.”

„pentru mine e primăvara, cred, e însuși dansul mugurilor pe cerul albastru.”

„Plăcerea e testul Naturii, semnul ei aprobator. Când suntem fericiți suntem întotdeauna buni, dar atunci când suntem buni nu totdeauna suntem fericiți.”

„A fi bun înseamnă să fii în armonie cu tine însuți.”

„Ele [femeile] sunt cele care creează Dragostea în firea noastră.”

„Îmi place teatrul. E mai real decât viața.”

„Dragostea este ceva mult mai minunat decât Arta.”

„Aș mima o pasiune pe care nu o simt, dar nu pot mima o pasiune care mă arde ca un foc.”

„Fără arta din tine ești nimic.”

„Există ceva ridicol în emoțiile celor pe care încetăm să-i iubim.”

„Cu fiecare păcat comis, limpezimea frumuseții lui va fi pătată și ruinată. Dar el nu va păcătui. Tabloul, schimbat sau neschimbat, va fi pentru el emblema conștiinței.”

„Întotdeauna poți fi atent cu cei de care nu-ți pasă.”

„Deseori adevăratele tragedii ale vieții se petrec într-o manieră atât de neartistică încât ne rănesc prin violența lor crudă, incoerența lor absolută, precaritatea absurdă a sensului. Ne afectează la fel cum ne afectează vulgaritatea. Ne dau impresia unei forțe brutale și ne revoltăm împotriva ei. Uneori totuși, viața ne este traversată de o tragedie care posedă elementele artistice, ale frumosului. Dacă aceste elemente ale frumosului sunt reale, atunci ele apelează pur și simplu la capacitatea noastră de a simți efectul dramatic. Brusc ne dăm seama că nu mai suntem actorii, ci spectatorii piesei. Sau ne aflăm mai curând în ambele posturi. Ne privim și simpla minunăție a spectacolului ne farmecă.”

„În mod normal ar trebui să absorbi culorile vieții, dar n-ar trebui să-ți amintești detaliile. Detaliile sunt întotdeauan vulgare.”

„Unul din farmecele trecutului este că e trecut.”

„Acest portret va fi oglinda magică, cea mai puternică dintre toate. Și așa cum îi dezvăluise propriul trup, îi va dezvălui și propriul suflet.”

„Un om care este stăpân pe sine poate pune capăt unei dureri tot la fel de ușor cum poate inventa o plăcere. Nu vreau să fiu la bunul plac al emoțiilor. Vreau să le folosesc, să mă bucur de ele și să le domin.”

„A deveni spectatorul propriei vieți, cum spune Harry, înseamnă să evadezi din calea suferinței vieții.”

„Arta este întotdeauna mult mai abstractă decât ne imaginăm. Forma și culoarea nu exprimă altceva decât forma și culoarea – asta-i tot. Adesea mi se pare că arta îl ascunde pe artist, nu îl dezvăluie, și, dacă stăm să comparăm, îl ascunde mult mai bine.”

„Acest portret are ceva fatal în el. Are propria lui viață.”

„Ceea ce viermii sunt pentru un cadavru vor fi păcatele lui pentru imaginea pictată pe pânză. O vor întina și o vor face să arate mârșav. Și totuși va continua să trăiască. Va trăi mereu.”

„Propriul lui suflet îl privea din pânză și îl chema la judecată.”

„Probabil că nu te simți niciodată în largul tău atunci când trebuie să joci un rol.”

„Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât nu o iubește.”

„Viața era prea scurtă pentru a lua povara greșelii altora pe umerii lui. Fiecare își trăia propria viață și plătea singur prețul. Era păcat însă că trebuie să plătești atât de des pentru o singură greșeală. Trebuie să plătești iar și iar. Destinul nu-și încheie niciodată socotelile cu omul.”

„— Ce crezi despre Artă? întreabă ea.

— E o boală

— Dragostea?

— O iluzie.

— Religia?

— Surogatul la modă al Credinței.”

„Scepticismul e începutul Încrederii.”

„A defini înseamnă a limita.”

„Noi, femeile, cum spune cineva, iubim cu urechile, după cum voi, bărbații, iubiți cu ochii, dacă sunteți în stare să iubiți.”

„Povestea de dragoste trăiește prin repetiție, iar repetiția convertește apetitul în artă. În afară de asta, ori de câte ori iubim, iubim pentru prima oară. Diferența existentă între obiectele pasiunii nu modifică unicitatea pasiunii.”

„Viața reală era haos, imaginația avea în ea ceva teribil de logic. Numai imaginația punea remușcarea pe urmele păcatului.”

„În lumea obișnuită, factuală, cei răi nu sunt pedepsiți și nici cei buni răsplătiți. Cei puternici se bucură de succes, iar cei slabi duc povara eșecului.”

„Pasiunile puternice trebuie că fie macină, fie subjugă. Fie ucid omul, fie mor ele însele. Durerile superficiale și iubirile superficiale continuă să trăiască. Iubirile și durerile cu adevărat mari sunt distruse de propria lor plenitudine.”

„Cunoașterea ar fi fatală. Nesiguranța te încântă. Ceața face lucrurile să fie minunate.”

„— Toate drumurile se termină în același punct, draga mea Gladys.

—Și care e acela?

—Deziluzia.”

„Dacă cineva tratează viața din punct de vedere artistic, atunci inima lui e în creier.”

„Sufletul e o realitate teribilă. Poate fi vândut și cumpărat și pus la vânzare. Poate fi otrăvit sau adus la perfecțiune. Toți avem un suflet.”

„Lucrurile de care ești foarte sigur nu sunt niciodate adevărate. Asta e fatalitatea Credinței și lecția Iubirii.”

„Pentru tine viața e artă. Te-ai pus pe muzică. Ai făcut din propriile zile sonete.”

„Propria frumusețe îl ruinase, frumusețea și tinerețea pentru care se rugase. Dacă n-ar fi existat aceste două lucruri, viața lui ar fi nepătată. Frumusetea nu-i fusese decât o mască, tinerețea ceva batjocoritor. Ce e, de fapt, tinerețea? Un anotimp verde și necopt, un anotimp al stărilor superficiale și al gândurilor bolnăvicioase. De ce-i purtase livreaua? Tinerețea îl stricase.”

„Moartea vie a sufletului său îl tulbura mai mult.”

Portretul lui Dorian Gray este unul dintre marile romane ale lumii, care a însemnat un punct de cotitură în istoria literaturii. „Romanul meu e otrăvitor, dacă vreți, dar nu puteți nega că este perfect, iar perfecțiunea este ceea ce căutam noi, artiștii.” (Oscar Wilde)