Minciuni pe canapea, Irvin Yalom – recenzie

Trăim o perioadă pe care nu m-aș fi gândit vreodată că e posibil să o trăiesc. În acest moment autoritățile ne îndeamnă să stăm acasă, iar influencers postează pe platformele de socializare tot felul de poze cu diverse activități pe care ar trebui să le facem în această perioadă sub hashtag-ul #stamacasa, #stayhome, #staysafe și alte derivate.

Așa că ce altceva să faci când stai acasă decât să începi să gătești, să începi un serial sau mai multe, să vizionezi filme sau să citești? Iar Minciuni pe canapea e o carte pe care mi-am dorit de mult să o citesc.

Dacă crezi că această carte, Minciuni pe canapea, e despre o femeie care escrochează și încearcă să pătrundă în mintea unui psiholog dintr-o aprigă dorință de răzbunare, ei bine, din punctul meu de vedere nu e deloc așa.

Minciuni pe canapea, scrisă din punctul de vedere al unui psihanalist, e despre domeniul psihanalizei din secolul al XX-le-a, o lume majoritar a bărbaților, bărbați care trăiesc într-o promiscuitate, într-un cerc vicios.

Noi, femeile, mereu ne dorim să știm ce e în mintea bărbaților, ce gândesc despre noi. Carol, personajul principal feminin își dorește să aibă la degetul mic un bărbat, un psiholog care încearcă un nou experiment în tratarea pacienților – sinceritatea. O sinceritate care poate fi nisip mișcător pentru o femeie dornică de răzbunare.

E o carte care îți ridică multe semne de întrebare: „Cine se simte mai atras într-o relație sexuală? Terapeutul sau pacientul?” (în contextul în care în carte este subliniat faptul că terapeutul apelează la această metodă într-o fază finală, când simte că terapia sa a dat greș și apelează la acest lucru pentru ca pacienta să se simtă iubită), „Cât de departe va merge dorința asta de răzbunare?”, „Oare va afla adevărul?”, „Oare va funcționa noua ei relație?”…

Cabinetul și canapeaua, noua realitate sexuală a unei femei prinse într-o căsătorie nefericită, minciunile, visele, fanteziile sexuale, noile adevăruri. Un terapeut mereu gata să audă adevărul, încercând să descopere omul, zgândărind răni ale trecutului care aduc lacrimi și o confruntare cu sine în prezent.

În schimb, întorsătura neașteptată pe care o ia acțiunea cărții, în final, e cea a unui roman polițist și realizăm că și un psihiatru poate fi escrocat, ba chiar poate fi o țintă sigură a unei înșelătorii pentru că este considerat vulnerabil. Dar învățam din această situație cum să ne controlăm emoțiile, acțiunile și să luăm cele mai bune decizii atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru în situații de criză.

Grupul țintă căruia cred că se adresează în mod direct aceasta carte este reprezentat de persoanele atrase de introspecție, psihanaliză și care vor să afle cum funcționează relațiile.

Noua noastră realitate? Acasă. Noul adevăr? Pandemie de Coronavirus. Noile răni? Îngrijorarea, singurătatea, îngrădirea libertății. În această perioadă, când gânduri pervazive ne inundă creierul, Minciuni pe canapea e o carte perfectă de citit, cu un subiect amplu și interesant.

Lasă un comentariu