Vreau să fiu în brațele tale
Trupul meu arde după îmbrățișarea ta
Acel trup ce mi-e străin
Aș vrea să-l simt și să-l cunosc.

Aș vrea să mă săruți,
Să mă alinți
Să-mi fii apus și răsărit
Să-mi fii și plăcere și durere
Și lacrimă și vis
Și univers și crepuscul.

Prima dată când te-am văzut
Respirația mi s-a oprit
Apoi mii și mii de fluturi
Mi-ai dăruit.
Ochii tăi triști
Seamănă cu ai mei.
Dar ochii noștri vor rămâne
4 ochi triști
Ce niciodată
Nu-și vor putea mărturisi
Poeme de iubire.

Unica amintire
E ziua în care
M-ai privit și mi-ai zâmbit
Ca și cum și tu m-ai fi iubit.
Cândva, ne vom regăsi
Și ne vom pierde unul în brațele celuilalt.
Până atunci rătăcim în brațe străine…
Până atunci răsărit și apus vom găsi în ochii altcuiva…

Te voi iubi până când
Soarele va apune la răsărit si va răsări la apus…
Prima mea iubire…

P.S. Poezia aceasta am compus-o târziu în noapte, pe data de 9 august și m-am gândit mult dacă ar trebui sau nu să o pun, dacă ar trebui să uit sau nu tot…