Am primit această carte împrumut pe data de 22 iulie cu mesajul „citește cartea aceasta și poate mai scrii o recenzie.” Răspunsul meu a fost: „voi scrie recenzii doar la cărțile bune, care îmi plac cu adevărat.”
Evident, cum am ajuns acasă m-am apucat să o citesc cu agenda lângă mine că poate vor exista citate în care cred, în care mă regăsesc și, dacă îmi place cu adevărat, poate voi scrie și o recenzie. Am citit până la pagina 28 și după mi-am setat un mindset cum că „eu nu citesc niciodată această carte că e boring.” Timp de o săptămână am dat dovadă de o încăpățânare absolut tâmpită (pentru că altfel n-am cum s-o numesc) și nu am mai citit nimic.
Până în data de 4 august, când prietena mea mi-a spus că a terminat cartea pe care i-am împrumutat-o („Orizontul răsturnat” de Marc Levy), că îmi mulțumește că m-am ținut de capul ei să o termine, pentru că e superbă. Atunci în mintea mea s-a aprins un beculeț „oare cartea asta are ceva bun să îmi ofere? Ce dată e astăzi? Aha, 4 august. Mai am timp până pe 13. Are doar 238 de pagini. Ce mama naibii? Am citit cărți cu mai multe o pagini…”Așa că m-am apucat să o citesc, mai ales că am descoperit, tot pe 4 august, că era în wishlist-ul Ioanei Grama încă de la începutul anului.

Arta subtilă a nepăsării. O metodă nonconformistă pentru o viață mai bună de Mark Manson. E o carte care te ajută să îți pui întrebările corecte, cum ar fi Ce fel de durere vrei în viața ta? Pentru ce ești dispus să lupți?. O carte care vorbește despre greșelile din industria life coach-ului, că  aceștia nu caută răspunsuri sincere care să te învețe pătrunzi în esență, ci unele superficiale, care ne ajută doar pe termen limitat. Aceștia nu ne pun întrebarea de ce? sau cum măsurăm eșecul/succesul sau care sunt adevăratele valori după care ne ghidăm.
O carte bazată pe exemple reale de eșec și succes de la cum a ajuns să fie Charles Bukowski scriitor, cum a ajuns Buddha să descopere înțelepciunea absolută, despre cum Dave Mustaine a fost dat afară de trupa Metallica în tinerețe, care mai apoi a fondat trupa Megadeth, care a avut un succes răsunător, dar el comparându-se cu foștii săi colegi de trupă, la finalul vieții s-a considerat tot un ratat; în comparație cu Pete Best care a fost exclus din trupa Beatles, dar care, la finalul vieții s-a declarat un om fericit și dacă ar fi continuat să facă parte din trupa Beatles probabil nu ar mai fi fost la fel de fericit; despre cum William James și-a asumat responsabilitatea pentru tot ce i se întâmpla în viața lui și astfel a ajuns părintele psihologiei americane, despre cum Pablo Picasso își recunoștea adevărata valoare; despre Malala Yousafzai care a fost o curajoasă și a luptat pentru drepturile femeii etc.

Grupul țintă căruia se adresează acest gen de carte este cel care adoptă o mentalitate de victimă sau de negare a propriilor probleme (exact ca mine) pentru că te învață cum să te axezi pe ceea ce contează cu adevărat, care sunt valorile după care trebuie să te ghidezi și sistemul corect de evaluare a acestora. Este o carte ușor de parcurs, ușor de digerat, cu ușoare ironii și, pe alocuri, cu un substrat de autoironie.

Această carte te lovește ca o foarte necesară palmă peste față dată de cel mai bun prieten: amuzantă, directă și extrem de provocatoare. Citiți doar dacă sunteți dispus să renunțați la toate scuzele și să aveți un rol activ în a trăi o viață mai bună. Steve Kamb (autorul bestsellerului Level Up Your Life și fondator al NerdFitness.com)

E o carte diferită de toate celelalte. Fiecare argument este profund adevărat, util și mai puternic decât pozitivitatea obișnuită. Succintă, dar surprinzător de profundă – am citit-o într-o noapte. Derek Sivers (fondator al CD Baby și autor al cărții Anything You Want: 40 Lessons for a New Kind of Entrepreneur)

Aș putea spune eu, cea mai bună carte de dezvoltare personală pe care am citit-o până acum. Fără doar și poate. (Sigur voi avea o evaluare de cinci stele pe Goodreads.)
Cât despre autorul acestei cărți, Mark Manson, este blogger, scriitor și antreprenor în mediul online. Blogul lui este citit în fiecare lună de peste două milioane de vizitatori. Așadar, pe Mark Manson îl găsiți pe blogul său personal (aici) sau pe instagram (aici).

Așadar, las mai jos citatele pe care le-am extras din această carte (citate în care cred și cu care rezonez).

„Succesul său nu a fost o consecința ambiției de a deveni om de succes, ci a faptului că el a știut că este un ratat, și-a acceptat condiția și scris cu onestitate despre ea.”

„Ironia e că această fixație pe aspectele pozitive – ce e mai bine, ce mai superior – nu ne face decât să ne reamintească la nesfârșit ce nu suntem, ce ne lipsește, ce nu am reușit să devenim. În definitiv, nicio persoană cu adevărat fericită nu simte nevoia să se proțăpească în fața oglinzii și să-și recite mantre despre fericire. Omul fericit pur și simplu este fericit.”

„Iar dacă visezi mereu la ceva atunci nu faci decât să alimentezi la nesfârșit aceeași realitate subconștientă: cum că nu ești ceea ce vrei să fii.”

„Cheia unei vieți mai bune nu este să-ți pese de mai multe lucruri, ci de mai puține, adică de ce este adevărat, urgent și important.”

„Dorința de a avea mai multe experiențe pozitive este prin ea însăși o experiență negativă. Și, în mod paradoxal, acceptarea experienței negative este în sine o experiență negativă. (Filosoful Alan Watts numea asta <<legea efortului inversat>>)”

„Nu vei fi niciodată fericit dacă tot cauți să afli din ce e compusă fericirea. La fel cum nu vei trăi dacă tot încerci să descoperi sensul vieții.” (Albert Camus)

„Conceptul nepăsării propune o modalitate simplă de reorientare a așteptărilor față de viață și de selectare a lucrurilor importante sau neimportante. Dezvoltarea acestei abilități duce la ceea ce mie îmi place să numesc un  fel de <<iluminare practică>>.
Nu, nu vorbesc despre iluminarea aia eterică de binecuvântare și depășire a tuturor suferințelor care este o vrăjeală. Dimpotrivă, iluminarea practică mi se pare o cale prin care putem accepta ideea că un dram de suferință este întotdeauna inevitabil – că, orice ai face, viața e alcătuită din eșecuri, pierderi, regrete și chiar moarte. Odată ce ajungi să te împaci cu toate lucrurile pe care ți le aruncă viața în față (și-ți va arunca multe, crede-mă), devii invincibil, la un nivel de spiritualitate. În definitiv, suferința poate fi depășită doar după ce înveți cum s-o suporți.”

„Cartea asta nu este un ghid pentru cucerirea gloriei – nici n-are cum să fie, din moment ce gloria este o iluzie în mințile noastre, o destinație inventată pe care ne obligăm s-o atingem. Propria noastră Atlantidă mentală.
Cartea asta, în schimb, vă va transforma durerea într-o unealtă, trauma într-o forță, iar problemele în probleme mai acceptabile. Și deja e un pas înainte.”

„viața în sine înseamnă suferință.”

„durerea și pierderea sunt inevitabile, așa că n-are niciun rostost să încercăm să le opunem rezistență.”

„Multe dintre presupunerile și credințele noastre se sprijină pe o premisă. Premisa că fericirea este ca un algoritm, că putem munci pentru ea, o putem merita sau dobândi tot așa cum reușim să intrăm la facultatea de drept sau cum reușim să construim un joc complicat de lego. Dacă fac chestia X, atunci voi fi fericit. Dacă voi arată precum Y, voi fi fericit. Dacă voi fi cu cineva Z, atunci voi fi fericit.
Premisa este problema. Fericirea nu este o ecuație. Nemulțumirea și neliniștea sunt inerente naturii umane și, după cum vom vedea mai departe, componente necesare construirii unei fericiri solide.”

„Fericirea vine din rezolvarea problemelor.”

„Fericirea este, așadar, o formă de acțiune; este o activitate, nu ceva ce ți se oferă în mod pasiv, nu e ceva ce descoperi prin magie dintr-un articol cu cele mai tari zece sfaturi publicat în Huffington Post sau în povețele unui guru ori unui învățător.”

„Fericirea este o perpetuă activitate-în-desfășurare, fiindcă rezolvarea problemelor este o perpetuă muncă-în-desfășurare – soluțiile problemelor de azi reprezintă fundația pe care cresc problemele de mâine și așa mai departe. Fericirea autentică se naște atunci când descoperi probleme care îți plac și pe care le rezolvi cu plăcere.”

„Emoțiile sunt parte din ecuația vieții, dar nu acoperă întreaga ecuație. Ceva nu este bun doar pentru că noi simțim că este bun. La fel cum ceva nu este rău doar pentru că noi simțim că este rău. Emoțiile sunt doar semnale, indicii pe care mi le dă neurobiologia noastră, nu literă de lege. Nu trebuie, așadar, să avem întotdeauna încredere în emoții. De fapt, cred că ar trebui să ne facem un obicei din a le pune sub semnul întrebării.”

„Ceea ce ne face fericiți azi n-o să ne facă și mâine, deoarece biologia noastră are întotdeauna nevoie de ceva mai mult. Obsesia fericirii duce inevitabil la o goană perpetuă după <<altceva>> –  altă casă, altă relație, alt copil, altă mărire de salariu. Și, în ciuda tuturor eforturilor, ajungem într-un punct straniu de asemănător cu cel din care am plecat: neadaptați.”

„Orice implică sacrificiu – orice ne face să ne simțim bine ne va face, inevitabil, să simțim rău. Ce câștigăm e totuna cu ce pierdem. Ceea ce definește experiențele noastre negative.
Asta e cam greu de digerat. Ne place, să credem că ar exista o formă de fericire absolută pe care o putem atinge. Ne place să credem că putem scapă de toate suferințele pentru totdeauna. Ne place să credem că ne-am putea simți mereu împliniți și mulțumiți de viața noastră.
Dar nu se poate.”

„Fericirea presupune luptă. Fericirea se dezvoltă din probleme. Bucuria nu răsare din pământ ca panseluțele sau curcubeul. La realizările adevărate și de lungă durată se ajunge printr-un efort susținut. Că suferi de anxietate, singurătate, tulburare obsesiv-compulsivă sau din pricina unui nenorocit de șef care îți distruge jumătate din timpul în care ești treaz în fiecare zi, soluția stă în acceptarea și abordarea activă ale experiențelor negative – nu în evitare și nici în salvare.”

„Succesul nu se obține punându-ți intrebarea <<De ce vreau să mă bucur?>>. Întrebarea relevantă este <<Ce suferință vreau să înfrunt?>>. Calea spre fericire e plină de lucruri dureroase și stânjenitoare.
Ceva tot trebuie să alegi. Nu poți trăi o  viață scutită de durere. Nu va fi mereu un basm cu trandafiri și unicorni. Plăcerea e întrebarea cea mai ușoară. La care cei mai mulți răspundem cam la fel.
Durerea este o întrebare mai interesantă. Care e durerea pe care vrei s-o înfrunți? Asta e întrebarea grea, întrebarea care contează și care te va duce undeva. E întrebarea care poate schimba o viziune, o viață. E ceea ce mă face pe mine să fiu eu și pe tine să fii tu. E ceea ce ne definește, ne separă și în cele din urmă ne aduce împreună.”

„Identitatea ta este definită de luptele pe care ești dispus să ți le asumi.”

„Succesul nostru este determinat de cât suntem dispuși să luptăm pentru el. Problemele noastre sunt sursa fericirii noastre precum și sursa unor probleme mai ușoare și mai actualizate.
Pe scurt: e o spirală verticală ce nu se termină niciodată. Cine își imaginează că are voie să se oprească din urcuș vreodată mă tem că n-a înțeles despre ce este vorba. Bucuria este urcușul în sine.”

„Dacă suferința e inevitabilă, dacă problemele nu pot fi evitate, atunci întrebarea pe care ne-o punem nu este <<Cum pot opri suferința?>>, ci <<De ce sufăr – care este rostul suferinței mele?>>”

„Avem cu toții puncte emoționale moarte. Adesea acestea au de-a face cu emoțiile despre care ni s-a spus în copilărie că nu sunt în regulă. E nevoie de ani de practică și de efort pentru a deveni eficace în identificarea punctelor noastre moarte și în exprimarea corespunzătoare a emoțiilor afectate. Dar merită tot efortul, fiind o problemă de o importanță capitală.”

„Stratul punerii sub semnul întrebării ne ajută să înțelegem cauza inițială a problemelor care ne copleșesc.”

(La acest citat trebuie să menționez că mi-a plăcut mult viziunea lui de a vedea emoțiile – ca o ceapă în trei straturi pe care o decojești.)

„întrucât valorile noastre determină natura problemelor noastre, iar natura problemelor noastre determină calitatea vieții noastre.”

„Plăcerea este un zeu fals. Cercetările arată că oamenii care își concentrează energia pe plăceri superficiale ajung mai anxioși, mai instabili din punct de vedere emoțional și mai deprimați. Plăcerea este cea mai superficială formă de satisfacție existențială, fiind așadar cel mai ușor de obținut și de pierdut.”

„Plăcerea nu este cauza fericirii, ci mai curând efectul ei.”

„Negarea emoțiilor negative duce la experimentarea unor emoții negative mai profunde și de lungă durată, precum și la disfuncție emoțională. Să ai tot timpul o atitudine pozitivă este o formă de evitare, nu o soluție validă la problemele vieții – probleme care, de altfel, dacă ți-ai fi ales inteligent valorile și sistemul de evaluare ar trebui să-ți dea forță și să te motiveze.”

„Emoțiile negative sunt o componentă necesară a sănătății emoționale. A nega negativitatea înseamnă a perpetua problemele, nu a le rezolva.”

„Negându-ne problemele ne răpim șansa de a le rezolva și de a fi fericiți. A evita problemele înseamnă a duce o existență lipsită de sens (chiar dacă o numim plăcută).”

„Într-o zi, vei privi în urmă și anii de luptă ți se vor parea cei mai frumoși.”

„de regulă, persoanele care se tem de ceea ce cred ceilalți despre ele se tem de fapt ca nu cumva toate gândurile urâte pe care le nutresc față de sine să se reflecte pe ceilalți.”

„Adevărata întrebare este: Care sunt lucrurile de care alegem să ne pese? Care sunt valorile în baza cărora alegem să acționăm? Care sunt standardele după care ne evaluăm viața? Sunt alegerile noastre bune – valori și standarde bune?”

„Vina e la timpul trecut. Responsabilitatea este la timpul prezent. Vina este rezultatul unor decizii consumate. Responsabilitatea este rezultatul deciziilor din prezent din fiecare clipă.”

„Credeam că fericirea e un destin, nu o alegere. Credeam că iubirea e ceva ce se întâmplă, nu ceva pentru care muncești. Credeam că a fi <<mișto>> e ceva ce înveți de la ceilalți nu ceva ce-și inventează fiecare pentru sine.”

„Ne aflăm într-un proces permanent de aproximare a adevărului și a perfecțiunii, fără a atinge vreodată adevărul sau perfecțiunea.”

„Siguranța este dușmanul evoluției personale.”

„Suntem arhitecții propriilor convingeri.”

„tot sensul vieții noastre este modelat de dorința inerentă de a nu muri niciodată.”

„Frica de moarte vine din frica de viață. Omul care trăiește din plin e pregătit să moară oricând.”

„Este foarte important să privim în față realitatea propriei efemerități, întrucât ne vindecă de valorile superficiale, fragile și prostești ale vieții.”

„În lipsa conștientizării spectrului omniprezent al morții, confundăm ce e superficial cu ce e important și ce e important cu ce e superficial. Moartea este singura noastră certitudine. De aceea, trebuie să devină busola după care ne orientăm celelalte valori și decizii.”

„Cu cât privesc mai adânc în întunericul meu, cu atât viața devine mai luminoasă, cu cât lumea devine mai liniștită, cu atât mai puține rezistențe inconștiente simt… față de orice.”

(Pentru cea care mi-a recomandat cartea) Nu fi tristă. Mă cunoști. Cel puțin în privința acestei cărți. Mi-a plăcut. Mulțumesc pentru recomandare. Te scoate din starea de anxietate/depresie. Cel puțin pentru moment.

Oare câte cărți recomandate de profesori sau de alte persoane, sau cărți care mi-au trecut prin mână nu le-am dus la bun sfârșit pentru că mi se păreau plictisitoare, dar din care puteam învăța ceva?

Închei seara de 5 august cu acest gând. Dacă vi se pare interesantă cartea, lectură plăcută.