Te-am visat…
Scriam poezie
Ți-am spus demult… ești visul meu
Apoi, dintr-o dată, ai devenit poezie
Tot ce scriu e pentru tine
Ca și cum încerc să te rup din mine
Dar n-am cale de scăpare
Între vis și poezie
E univers de disperare.

Destinul nu ne vrea împreună
Dar te visez mai mult de o dată pe lună
Înapoi la realitatea crudă…
Eu scriu poezie.
Tu… Tu ești doar o fantezie
O iluzie, o fantasmă
O obsesie ce nu mă mai lasă…

Mi-e dor de tine, dar mi-e greu să ți-o spun
Între vis și poezie
Oscilez ca un pendul.

Ana-Maria Crețu