Motto: Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste. (Gabriel Garcia Marquez)

Uneori, iubirea te omoară, iar moartea te face să iubești mai mult. Iubirea răspândește moarte, iar moartea răspândește iubire. Exact ca o boală.

Și eu m-am îmbolnăvit. De iubire. Și cred că cel mai dureros e să mori din cauza iubirii. Iubești, dar nu e o iubire împărtășită și acest lucru te macină. Când te îndrăgostești de omul nepotrivit simți că ai murit. Și eu am simțit că am murit.

Doar pentru tine am avut curajul de a dezvălui ce simt cu adevărat. Îmi spuneam că joc un joc de noroc și ce va fi va fi. Eram foarte fericită când îți scriam, dar mi-am zis că asta trebuie să se termine. De fiecare dată îmi spuneam acest lucru și după o perioadă mai încercam odată. Până într-o zi când am zis că nu mai pot.

Renunțarea nu înseamnă frică sau moarte. Dacă am renunțat să mai lupt nu înseamnă că iubirea mea a murit.

Mă întreb când moare iubirea. Poți iubi mereu. Iubirea nu moare. Nici nu se consumă. E altfel în fiecare etapă a vieții. Am înțeles acest lucru când am încercat să te uit și nu am reușit. Parcă erai mai adânc în gândurile mele.

Iubirea pentru tine încă nu m-a omorât, dar agonizez. Sunt diferită și nu reușesc să simt nimic pentru altcineva.

Dacă ne-am cunoaște în altă viață, într-o cu totul și cu totul altă circumstanță, ar fi o șansă pentru noi?

Lasă-mă să mă prezint. Sunt MACul.

Floarea iubirii și a morții. Iubirea nu moare, dar mor oamenii care iubesc persoanele nepotrivite. În viața precedentă te-am iubit, aproape că m-a omorât acea iubire. Oare pot să te iubesc din nou?

Cu siguranță, da. Chiar și cu sufletul obosit, tot te-aș iubi. Iubirea nu e o alegere. Iubirea e un destin. Dacă e suferință sau poveste, asta rămâne de văzut.

Eu sunt iubire. Eu sunt moarte. Eu sunt suferință. Eu sunt poveste.

Tu?! Tu ești TRAnsportul către mine. Doar tu. Dar voi părăsi acest mijloc de transport și voi cauta o altă cale. Cu siguranță există altă cale.

Când eram fericit, eram colorat. În roșul cel mai aprins. Când sunt trist, culoarea se estompează nuanță cu nuanță. Mă despart de această pânză RAră. Mă duc în lanul meu de maci. Acolo nu voi fi singur. Va fi greu să prind rădăcini într-un alt loc; necunoscut, dar va fi cel puțin la fel de interesant.

Mi-am iubit pânza cât am fost o operă de artă. E timpul să iubesc…

E timpul să iubesc…!