Mi-e dor de mine.

Mi-e dor de mine înainte de a te cunoaște. Poate nu eram cea mai fericită persoană, dar eram mai împăcată cu ceea ce aveam sau cu ceea ce aș fi putut avea.

Mă gândeam de ce m-am îndrăgostit de tine și încă nu am găsit răspunsul. Azi, 5 aprilie după un an și jumătate eu încă nu am un răspuns, dar inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.

M-am condamnat și continui să mă condamn că simt ceva special pentru tine. Nu alegem de cine să ne îndrăgostim, dacă alegeam, îi ordonam inimii pentru cine să simtă.

Nu mă frustrează gândul că nu putem fi împreună. Inima și mintea mea erau conștiente dinainte de a-ți mărturisi. Mă frustrează faptul că nu vorbim.

Odată cu mărturisirea mea a venit și gândul că voi fi mereu singură și acest gând îmi amplifică starea de anxietate. Când îți scriu sunt fericită, dar ți-am promis. Și îmi voi respecta promisiunea.

Fiecare om poartă o mască. În legătură cu tine port masca nepăsării. Ca să duc povara asta mai ușor. Dar sincer nu mai pot. Îmi pasă foarte mult de tine.

Ai intrat în viața mea într-o zi în care nu mă așteptam și vei ieși într-o zi, dar ziua aceea pare departe. Dar în timpul acesta, ai lăsat amprente în sufletul meu. Eu în timpul acesta am încercat să îmi creez o șansă pentru a ajunge la tine, cu cât am încercat mai mult cu atât m-am îndepărtat mai mult.

În timpul acesta am încercat să simt același lucru pentru diferite persoane și nu am reușit.

În timpul acesta m-am pierdut și mi-e greu să mă regăsesc. În ziua în care m-am îndrăgostit de tine, m-am pierdut. Și drumul regăsirii e greu de parcurs. Pot să mă regăsesc dacă tu mă ajuți, dacă vorbești cu mine. Nu ești conștient de cât de lezată mă faci să mă simt.

Peste ani și ani când ne vom revedea lucrurile se vor schimba. Bineînțeles că nu voi uita, dar voi vedea lucrurile din altă perspectivă. În fiecare zi plec pe drumul regăsirii cu acest gând, însă mă tot pierd, încerc să o iau pe scurtătură, însă scurtătura e de fapt o cale foarte lungă. Mult prea lungă pentru cât mai pot eu să duc.

O să mă regăsesc cândva. Cândva… Cândva voi avea alte drumuri de parcurs, alte alegeri de făcut.

Am jucat cu tine un joc de noroc. Cu sentimentele mele nu pot. Știu că nu voi câștiga nicicum. Un proverb danez spune cam așa: viața nu se reduce la avea o mână bună, ci la a juca bine cu o mână proastă. Am avut o mână proastă, m-am străduit să joc bine, însă s-a dovedit că am jucat prost. Iubirea, pentru mine, e un joc de noroc. Un joc la care nu voi câștiga prea curând.

Nu voi renunța să te iubesc, însă nu voi renunța să mă iubesc. Voi lupta cu mine pe drumul regăsirii, cu sentimentele mele pentru tine până le voi minimaliza.

Iubindu-te nu am garantată regăsirea, iubindu-mă, da.