Nu e nici mai mult nici mai puțin de 11:17 p.m.

Tocmai am terminat de recitit articolul scris de verișoara mea pentru proiectul nostru (care momentan stagnează) și m-am emoționat. Tare.

Mă gândesc la mine, la tine, la noi.

Știu că ești o fire complicată, cu aspirații mari, dar și cu multe dezamăgiri. Nu ești mulțumit de tine. Ei bine, nici eu. Tot timpul mă întreb dacă sunt suficient de bună pentru tine, dacă voi înceta vreodată să te iubesc.

Nu știu… nu știu de ce tu… Îmi doresc ca atracția aceasta pentru tine să dispară, să nu mai crească. Mi-e clar că niciodată nu va dispărea în totalitate. Aș fi vrut atât de mult să existe un noi…

Vreau doar să știi că ești un om special și dacă în viitor vei fi cu ea îți doresc să fii fericit. Sper ca atunci când te văd să nu mai simt că există sentimente neconsumate.

Ești timp, ești energie, ești sentimente… Ești de neînțeles. Sunt de neînțeles. Suntem… dar în timpi și spații diferite. Fiecare suntem un nor, dar pe ceruri diferite. Fiecare acoperă soarele său.

Sigur timpul ne spune într-o zi… dacă ne vom întâlni pe același cer.