Ai simțit vreodată că nu mai ai putere? Să știi că și eu, de multe ori. Chiar și în aceste momente.

E greu când aștepți să apară o minune în viața ta, când nu știi să faci distincția între ceea ce simți sau ce se întâmplă în viața ta.

Când ți-e dor de tine de altădată și nu știi dacă te vei mai regăsi vreodată. Când vezi că pentru alții viața își urmează cursul, iar tu rămâi blocat într-un punct neștiind pe ce drum s-o apuci. Când ți-e greu să mai lupți, când nu știi dacă ai vreun motiv pentru care să lupți.

Mă simt blocată în mine, nu mai știu cine sunt, ce merit cu adevărat, cine mă merită. Aș vrea să las totul și să fug, să încep să trăiesc cu adevărat, să fiu fericită. Dar nu pot fugi, trebuie să mă accept, să mă accept așa cum sunt, cu bune și cu rele, să înțeleg motivul pentru care mi se întâmplă anumite lucruri. Până la acceptare e cale lungă, de doi ani încerc să accept, nici până în ziua de astăzi nu am reușit…

Până la urmă ce e acceptarea?! Acceptarea e acel sentiment când întrebările despre stadiul în care te afli nu mai apar, te complaci în situația în care ești, nu se poate spune că ești fericit cu ceea ce ai primit, nu înțelegi de ce, dar suporți tot, și rău, și bine.

Eu nu pot accepta, nu pot suporta ceea ce se întâmplă în viața mea de doi ani de zile, gânduri sinucigașe au trecut pe lângă mine de multe ori, dar niciodată nu am dus-o până la capăt. Oare de ce?! Pentru ce?! Pentru ce am continuat lupta aceasta? Ce trebuie să mai învăț? Pe cine trebuie să mai cunosc? Câtă suferință mai trebuie să îndur?

Întrebări… doar întrebări… niciun răspuns, nimeni care să știe răspunsul…

Pe lângă întrebări mai am și regrete… Regretul că mi-am pierdut copilul din mine mult prea devreme, regretul că nu am știut să apreciez fericirea pură… Poate dacă știam să apreciez fericirea acum acceptam mai ușor.

E greu, e foarte greu să încerci să îți bandajezi sufletul care e plin de răni adânci. E greu să te ridici și să continui bătălia cu viața, când viața, acest câmp de luptă impresionant, a aruncat cu tunuri de suferință în tine. Și aruncă în continuare…

Voi continua să lupt, dar în genunchi.

#eusuntputernica #voilupta #voifibine