Crezi că mă știi? Nu, nu mă știi. 

Sunt o persoană care nu vrea să fie descoperită, sau cel puțin nu se lasă descoperită foarte ușor. Reflect ce vezi, dar nu ceea ce sunt cu adevărat. Sunt o oglindă cu cheie. Ai folosit sute de chei, dar nu ai găsit-o pe cea potrivită, nu ai folosit metoda potrivită. Sau nu ai vrut să o folosești?  Mai vrei să încerci o dată? Sau poate nu… 

La exterior sunt un trandafir, am spini, nu las pe toată lumea să îmi simtă mirosul. În interior, cu cât intri mai mult în sufletul meu vei observa că sunt o persoană dornică de nou care se avântă cu capul înainte, dar când simt că ceva nu merge mă întorc și privesc în urmă, încercând să repar și să o iau de la capăt. 

Îmi pun întrebarea „Cum ar fi fost dacă?”, dar mă gândesc că am propriul destin. Chiar dacă până acum am luat unele decizii greșite pot învăța ca altă dată să aleg cu sufletul. Sufletul întotdeauna te ghidează către drumul cel bun. Rațiunea te poate induce în eroare. 
Există momente în viață când sufletul îi aparține altcuiva, iar pe rațiunea ta e pusă o pânză groasă care nu poate fi luată. Te lași dus de val, apoi apar regretele, dar măcar ai TRĂIT. 

În spatele oglinzii se ascunde o mare, un ocean plin de sentimente, dar tu nu ai avut niciodată curajul de a înota în marea care uneori e tulbure. Nu ai făcut surf pe valurile oceanului. Dacă ai fi avut curaj ți-aș fi schimbat viața? Te-aș fi făcut oare să simți că trăiești?

Nu pot să îți dau cheia potrivită. Tu ai ales-o. Cel care urmează să folosească următoarea cheie sper să aibă mai mult curaj decât tine.